La scăpatatul anului, cel mai gras dintre bostănoase își împlinește firea. Odată trecut prin foc și cuțit, ai gândi că se prăpădește de mânie. Când colo, el se vede primenit bine, purtându-se blajin, moale, afânat și neted. Și ca să nu zică lumea că-i nătăfleț, a apelat la experți, care l-au fermecat cu esență de …
În luna lui Cireșar, dealurile bistrițene ale unui sat anume se fălesc cu strai nou, purpuriu şi încărcat. Le-am ușurat și noi povara cam cu câteva coșerci de poame digane, lucitoare și-am purces la coptul cel de-al doilea, de-acum la foc iute de lemne. Și fiindcă prea ne-au ieșit blânde fructele cu zeamă, am găsit …
La desprimăvărare, prin codrii noștri adânci se-nfiripă slobod aiul ursului. Smuls până nu apucă să-și descuie bobocii și urzit, apoi ațâțat cu oloi de măsline, se preface într-o pastă vârtoasă și iute. Si-anume îmbunată cu miez de nucă, ea tot biruitoare iese. Pesto-ul de leurdă este una dintre puținele modalități de conservare pe termen lung …
Făcut din fructele pomilor ce sprijină dealurile satului ardelean Cireșoaia, gemul de cireșe îmbie la desfătare prin calitățile sale senzoriale pregnante. Soiul viguros, întunecat din punct de vedere cromatic, dar îmblânzit prin nuanțe de dulce-acrișor, capătă robustețe și intensitate datorită boabelor prăjite de cafea. Gemul de cireșe cu cafea are o personalitate puternică, revigorantă și …
În octombrie, acum vreo 2 ani, am fost la SIAL, un târg mare-mare, cu și despre mâncare și toate industriile adiacente. Ca de obicei, la târgurile astea merg cu Marius și cu brânza lui, brânza de la Ferma cu Omenie. Am stat o săptămână în Paris, aproape de centru. Am mai fost în Paris de …
Pe lângă faptul că este profesor, domnul Avram Fițiu mai face ceva, plantează idei. Și apoi se ține de capul tău să se asigure că au încolțit, ca apoi să dezvolte rădăcini, ca într-un final să dea roade. Așa s-a întâmplat și de data asta; de la o discuție la alta, am concluzionat că trebuie …
Când vorbești despre Food Waste Combat din Cluj, inevitabil zici fetele de la FWC, ceea ce nu-i tocmai drept. Or fi ele vreo 25, dar mai e și Dragoș pe acolo și face o treabă bună de tot și nu ar fi drept să spunem numai fetele, așa că, dacă mă mai scap și zic …
Cluj Chefs’ Community sau, pe românește, Comunitatea bucătarilor din Cluj este un proiect care își propune o serie de ateliere, eventuri și întâlniri cu scopul de a educa, coagula și dezvolta comunitatea bucătarilor din Cluj. Atelierele sunt dedicate profesioniștilor din comunitatea bucătarilor și vor fi susținute de colegi de breaslă și de profesioniști din domeniile …
Când ne-am gândit la prânzișoarele din Parcul Etnografic, le-am gândit din prisma a două aspecte relevante, zicem noi. Pentru că începusem deja seria brunch-urilor împreună cu My Transylvania, am constatat că o parte din cei ce-și doreau să participe la eventurile noastre nu reușeau să ajungă din mai multe motive. Evident, primul era distanța, și …
Apărut ca o alternativă a locurilor zgomotoase și prea populare, Dinner 4-6 organizează cine private pentru 6, maxim 8 persoane. Recunoscut pentru faptul că servește doar mâncare locală și de sezon, ușile Clubului se deschis în deosebi pentru turiști dornici de experiențe oeno-gastronomice. Experiențele sunt completate de o selecție largă de vinuri românești, prezentate și …
Când m-am apucat de meniul de la Crush, nu prea știam de unde să o iau. Crush-ul ba era wine bar, ba bistro, ba club. Cumva-cumva, Tamas le-a pus pe toate la un loc și să vezi surpriză, chiar mergea.
Prin 2014 eram din plin ocupat cu școala de la Beclean. Dar când a apărut oportunitatea de a lucra cu cei de la TIFF, nu am zis nu, chiar dacă dimineața trebuia să fiu la Beclean și după amiaza la Cluj. Și uite așa am ținut-o 3 săptămâni, 5 ore de somn și 200 km pe zi.
Prin 2011 eram deja spre sfârșitul periplului meu gastronomic. Periplu care, mai degrabă pentru mine, a fost un fel de auto-exil față de piața din Cluj. În toată această perioadă în care am fost plecat (2008-2012) nu s-a deschis vreun hotel în Cluj (vorbim de hoteluri pentru că doar segmentul acela plătea salarii serioase) care …
Prima dată când am fost la The Kitchin cel mai tare m-au impresionat prețurile, alea extrem de mici. Un business lunch era 35 de lire, iar un degustation menu undeva la 70 lire.
Acum vreo 5 ani eram coleg de an la master cu d-nul Groza, care mă sună într-o zi și mă-ntreabă: auzi și ție ți-au cerut diploma de liceu pentru înscriere? Eu: și dumneavoastră ați pierdut-o? Nu, numa’ am pus-o așe de bine că nu o mai găsesc!
În Portugalia am avut câteva mese memorabile. M-au rupt în două la un steakhouse argentinian, unde serveau carnea de pe niște săbii, dar cel mai tare îmi amintesc de sardine. Le-am mâncat în fiecare zi cât am stat acolo.
Pe la sfârșitul anului 2009 am ajuns și aici, eram doar în trecere. Vremea, mirosul de mare dar și bodega mi-au dat un sentiment de deja vu. Apoi mi-am amintit. Cu exact 10 ani înainte, am mai stat față în față cu marea asta și i-am respirat aerul vreo lună. Altă viață, altă poveste.
Pe vremea când încă nu aveam stabilite prioritățile în viață călătoream mult, dar nu numai pentru mâncare. Greșeală ce nu aveam să o mai fac pentru mult timp.
pointconcept.ro