Crush wine bar

Când m-am apucat de meniul de la Crush, nu prea știam de unde să o iau. Crush-ul ba era wine bar, ba bistro, ba club. Cumva-cumva, Tamas le-a pus pe toate la un loc și să vezi surpriză, chiar mergea.

Noah, așe! … că am fost puțin derutat, norocul a fost că aici proprietarul chiar știa ce dorește și ne-a fost mult mai ușor să creionăm un concept nou. Pentru că, de obicei, schimbările astea implică și schimbarea echipei, dacă nu de tot, măcar parțial, am început iar de acolo, de la recrutare. Și aici am găsit niște oameni faini; i-am găsit la Crush, pentru că parte din stafful nou era deja contractat. Așa că, am avut și echipă nouă și ambițioasă, dar iar am dat de o problemă: bucătăria. Bucătăria de la Crush putea rivaliza aproape cu orice altă bucătărie la categoria cea mai mică, însă norocul ei a fost că era funcțională bine de tot.

Apoi, ca să fie experiența completă, partea de deserturi a făcut-o Anda Călinici, pe care până atunci nu o cunoscusem personal. Pe Anda o admiram de multă vreme pentru minunățiile pe care le făcea, dar nu avusesem niciodată ocazia să le degust, până atunci… delicios! Ca să mergem mai departe pe lanțul slăbiciunilor, pe Anda a recomandat-o Septimiu Crișan, om de-al casei. Pe Septi îl știam doar dintr-o convorbire telefonică, când l-am recomandat celor de la National Geographic să le fie gazdă într-un tur de sate transilvănene, de unde s-a întors cu niște povești faine de tot. Așa ne petreceam serile. Eu și ceilalți bucătari găteam, apoi serveam niște deserturi de la Anda și, evident, toate erau stropite cu vinuri recomandate de Septi. Noah, n-o fo’ zile rele. Într-o altă zi ne-a adus Septi și un calcan bunuț-bunuț, pe care l-am gătit în vreo 4 feluri diferite, doar așa, să ne amintim de una-alta, ce am mâncat toți pe unde am umblat în lumea asta. Că doar noi, cum aveam gusturi asemănătoare, tot prin aceleași feluri de crâșme am umblat și cam tot vinurile alea le-am băut.

Era toamnă târziu, așa că meniul a avut puternice influențe din acest sezon: cremă de dovleac plăcintar cu o cremă de brânză de capră, rillette cu murături, vită cu piure de ardei copți și un chowder de scoici. Am mai călcat și strâmb ca în valsul lui Smiley, dar asta a fost doar pentru impresia artistică; așa s-au furișat în meniu: biftecul tartar, dar cu un pesto roșu, tot de toamnă, o terina de foie gras cu 3 texturi de sfeclă roșie și niște bruschette cu felurite tipuri de brânză.

Cam asta a fost povestea mea cu Crush, asta și câte un pahar de vin, ocazional. Doamne ajută!

FII SOCIAL!

Share on facebook
Share on whatsapp

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *