Prima dată când m-a întrebat cineva de ce m-am apucat să fac dulcețuri, gemuri și zacuști nu îmi mai aminteam exact ce m-a mânat în direcția aia. Apoi, deodată, mi-am amintit: m-am apucat să fac treaba asta de gospodină pentru că nu-mi venea să cred că pe piață nu se găsea un produs cât de cât de Doamne- ajută. Nu-mi venea să cred că nu se mai pot face niște conserve cum făcea bunica, o femei simplă, de la țară. Nu-mi venea să cred că prezentul și viitorul gemurilor stă în pectină și coji de fructe rehidratate. Așa m-am apucat, de ciudă și din mândrie, și de atunci, pentru că or tot fi vreo 7-8 ani, ia mai apucat încă pe vreo 2-3 aceeași ciudă și, uite așa, acum există o varietate, cât de cât.
Pe dealurile Someșului cu teren accidentat șade-n pantă satul Cireșoaia cu livezile lui. De-acolo ne-am procurat poamele de soi românesc pline, intens colorate, și aprige și dulci. Le-am potolit înnobilându-le
La scăpatatul anului, cel mai gras dintre bostănoase își împlinește firea. Odată trecut prin foc și cuțit, ai gândi că se prăpădește de mânie. Când colo, el se vede primenit
În luna lui Cireșar, dealurile bistrițene ale unui sat anume se fălesc cu strai nou, purpuriu şi încărcat. Le-am ușurat și noi povara cam cu câteva coșerci de poame digane,
La desprimăvărare, prin codrii noștri adânci se-nfiripă slobod aiul ursului. Smuls până nu apucă să-și descuie bobocii și urzit, apoi ațâțat cu oloi de măsline, se preface într-o pastă vârtoasă
Făcut din fructele pomilor ce sprijină dealurile satului ardelean Cireșoaia, gemul de cireșe îmbie la desfătare prin calitățile sale senzoriale pregnante. Soiul viguros, întunecat din punct de vedere cromatic, dar