Varză a la Cluj și altele

Cu permisiunea dumneavoastră, mi-am luat o scurtă pauză de câteva săptămâni. Bine, cu permisiunea dumneavoastră și cea a lui Dan, știe el care. Și, sincer să fiu, nu prea pot

Săptămâna asta am trăit ultimul, și poate cel mai nesimțit, episod din serialul: cum să îngropi o industrie în 3 pași simpli. Despre cât de puțin interesate sunt autoritățile despre

Nu demult am avut ceva treabă prin Florești, lucru rar, de altfel. Și uite așa cum îmi căutam eu adresa la care trebuia să ajung, pe niște străduțe întortochiate, am

Azi m-am trezit cu un gând: Cât de digitalizați suntem în orașul numit Silicon Valley de România? Cât de digitalizați suntem noi cei din industria Horeca? Că la cât de

Cum stau cu dieta? Bine! Mulțumesc mult pentru întrebare. Chiar stau bine, am slăbit 2 kg, ceea ce vă doresc și dumneavoastră, dacă este cazul.

When dreams come true….             Asta, într-o lume ideală, trebuia să fie o poveste care are o morală la final. Dar pentru că este destul de banală, o să fie

Așa cum i-am promis colegului Dan Izvoreanu, azi o să vorbesc despre ce poți sau ce se mănâncă pe munte, sau când mergi într-o drumeție de o zi. În weekend

Povestea de azi e un fel de jurnal de călătorie, de călătorie pe tărâmul magic temporal aflat între Crăciun și Revelion. Când vorbim despre acest tărâm, vorbim mai mult despre

Ieri a fost Ziua Națională a României! Poate cea mai atipică aniversare, din câte ținem noi minte. Nu a fost paradă, nu au fost pomeni electorale și nu s-au încins

Săptămâna asta s-au născut Rețelele turistice locale– bine, ele s-au născut ca idee mult mai demult, doar că zilele astea s-au lansat oficial. Câte? Toate câte or fi ele și,

Feciorul ăsta și-a luat lumea în cap și a mers acasă la bețivi (în Irlanda) și i-a bătut la o competiție de cocktailuri. Pe toți, mai puțin pe unul, ceea ce e lucru mare. Eu îl știu pentru că mi-e coleg la Charlie și toată-ziua-bună-ziua bocoșim printre pahare și arome ca două babe senile.

În vremurile astea tulburi e destul de complicat să ai niște definiții foarte clare despre ceva, orice. În primul rând pentru că lumea nu e educată, apoi pentru că se

Alexandra e Pinch of Salt, cred că așa i-ar plăcea să o prezint. Printre toate cele, Alexandra organizează o conferință dedicată industriei ospitalității, ceea ce nu-i lucru puțin.

Flaviu este sommelier de bere … noah, cred că cu asta v-am dat gata. Eu îl cunosc de pe vremea când făcea cu Nicu de la Cimbru niște seri gastronomice dedicate asocierilor dintre bere și mâncare.

Răzvan este un one man show, dedicat vinului. Pasiunea lui pentru vin e împletită, la degustări, și cu pasiunea lui pentru muzică. Așa că, nu de puține ori, degustările se transformă într-un fel de Cenaclu Flacăra reinventat.

Găvrilă, pentru că Gabriel Mărginean sună prea mainstream :). Găvrilă e în breasla asta de ceva vreme, multă vreme. Așa că, atunci când are ceva de spus, e bine să ne oprim și să ascultăm cu atenție, poate se prinde ceva și de noi.

Nu aș fi vrut să încep prin a vă spune câtă dreptate am avut cu închiderea restaurantelor, din nou! E destul de nasol să ai dreptate chiar de fiecare dată,

Sergiu e jumătate din Harvester; cealalată jumătate e la muncă. Harvester e un brand de cidru românesc, făcut de feciorii ăștia doi, la Zimbor, deci în proximitate. Ce v-am zis eu că ne merge din ce în ce mai bine!?

Alex face și trăiește, ceea ce nouă, multora, ne-ar plăcea să facem și să trăim. El și-a luat inima în dinți și s-a mutat la țară, acolo unde are și o plantație de coacăze și zmeură, ecologice, nu altfel. Eu de la ei îmi iau fructele pentru gemuri; asta ar trebui să faceți și voi.

Pentru că ne-am trezit din nou în fața aceleiași situații, aș putea foarte simplu să dau copy-paste la textul din primăvară cu privire la închiderea restaurantelor. Doar că toamna nu-i

Nicu are, poate, cel mai fain Food Truck din România, Cimbru Food Truck. Toată lumea îl știe de acolo și îi știe minunata aia de tagliata. Ce nu știe lumea e că Nicu are și multă școală de gastronomie în spate. Și io îs tare mândru că-l cunosc.

Cred că prima dată despre Slow Food am auzit de la Marta. Dacă nu prima dată, sigur a fost una dintre primele persoane cu care am împărtășit aceste idei. Marta deține Slow Food Turda, aci ni, la o aruncătură de băț.

Cu băiatu’ ăsta premiant împart povești despre filme (evident), dar și despre mâncare. Eu sunt cinefil, el e gurmand. Așa să ne ajute ăl’ de sus!

Mai înainte de toate, Paul este prietenul meu, apoi e coleg de breaslă. De multe ori ne-am jucat de-a bucătarii pe la evenimente și câteodată chiar ne-a ieșit :).

Cine nu-l cunoaște pe Ciulea, nu are cultură generală. Ok, poate sunteți nou-veniți în oraș, așa că Ciulea e băiatul ăla cu barbă, care veșnic zâmbește, are o mână plină de brățări și nu găsești o poză cu el în care să nu aibă un pahar de vin în mână. Bine, mai face și festivalul Lolly boom și mai e și Nepotul principal de Crăciun.

Din categoria Ce se mai întâmplă nou prin piață?, azi aș vrea să vorbim puțin despre un festival gastronomic care are loc în două săptămâni, la Sibiu. Nu prea mi-am

…. sau pe scurt Luș, și dacă nici asta nu vă face să tresăriți, atunci vă spun că el e omul cu Street Food festival. Noah, așa. Amu că v-am captat atenția, dați play și enjoy.

Până nu l-am cunoscut pe Norbi, nu am știut că lumea berilor e de fapt un univers. M-am speriat de abisul în fața căruia m-am trezit după 3 ore de vorbit cu el despre bere, dar nu mi-a părut rău. Ba din contră, am mai comandat niște beri :).

Marian Porumb, managerul de la Jaxxx, preparator de licori magice și premiant în ale băuturilor, ne-a vorbit despre toate astea și încă 2-3 lucruri din meseria asta faină.

Cred că d-l. Moldovan este printre puținii clujeni care nu are nevoie de nicio prezentare. Munca și succesul dânsului vorbesc pentru el. Eu am fost tare bucuros când dânsul a acceptat invitația de a vorbi la Varză a la Cluj.

Dacă ar exista un film cu momentul în care m-am întâlnit eu cu Septi, acesta s-ar numi: Povestitorul, afumătoarea și preoteasa, toate documentate de National Geographic. Povestea e lungă și sper să am timp odată să v-o zic. Azi, despre vin o să vorbim cu Septi, care, printre multe altele, este și vicepreședintele OSR-ului.

Aproape toți invitații mei mai au și o poreclă, parcă sunt personaje din basm. Pe a lui Claudiu nu o să v-o spun acum, e de prea multă vreme, pentru că de prea multă vreme ne cunoaștem. Ne cunoaștem de la bloc, dar azi o să povestim amintiri din bucătărie.

Cu Nicu nu se bea șpriț, ci mai degrabă un vin roșu vechi. Vin ce trebe lăsat la decantat și savurat prin toate etapele lui. Așa e și cu Nicu, e cu povești, voie bună, tempo scăzut și …. câteodată se mai lasă și cu cântat.

Noi îl știm de Bobby, de la Roata Făget sau de la Masterchef. De oriunde l-ați cunoaște, cu siguranță știți că-și face treaba bine. Noi, periodic, ne mai găsim în fața unui ceaun, când gătim pe la evenimente.

Cred că acesta o să fie singurul articol în care o să abordez o temă profund socială, apoi o să mă întorc liniștit la poveștile noastre cu vin, bere și

Pe lângă numele de familie, mai avem ceva în comun: amândoi suntem din Maramureș și amândoi suntem de peste deal. Doar că unul e pe o parte a lui, iar celălalt pe cealaltă. Dar azi nu vorbim de geografie, ci de cafeaua de specialitate, pentru că cu asta se ocupă Alin.

Chiș Paul, sau pe scurt Victor (nu mă întrebați cum de s-a ajuns de la Paul la Victor), este unul dintre acele mistere ale universului. Altfel, Victor este colegul meu și unul dintre cei trei mușchetari ce conduc barul de la Charlie Pub.

Chiar și când nu era oficial, știam cu toții, adică știam cei mai pragmatici dintre noi, că evenimentele de anul ăsta o să fie o amintire ce nu s-a întâmplat

Nu știu cum sunteți voi, dar eu, pe vremea asta, nu prea am timp de nimic pentru că, pe lângă toate celelalte, mai fac ceva. Pun pe iarnă! Da, ați

Cumva, nu știu cum, noi, românii, suntem percepuți ca mari mâncători de carne. Și de către noi înșine, dar și de către celelalte popoare din jur. Sincer, nu știu de

Pentru că nu avea cum să nu vină și ziua asta, am mai scris în rubricile trecute, venea de bună voie sau venea că ne-o ceream noi înapoi cu furcile

Anotimpul renașterii naturii ne-a prins în carantină, așa că acum, când ne-am repornit motoarele aproape la maxim, organismul nostru percepe schimbările destul de nasol; la unii, pare a fi așa-zisa

Tot cu gândul la voi și la făina voastră am fost zilele astea, zi și noapte. Chiar aș putea zice că din cauza făinii am avut câteva nopți albe. Așa

Avem, n-avem drojdie, stăm în casă! Statul în casă s-a transformat așa, încet, în ceva chin medieval, un fel de tras pe roată, doar că în fața televizorului, pe canapea,