
Felia de Cluj: Meniul bucătarului atunci când merge pe munte
Așa cum i-am promis colegului Dan Izvoreanu, azi o să vorbesc despre ce poți sau ce se mănâncă pe munte, sau când mergi într-o drumeție de o zi. În weekend
Nu mi-am propus niciodată să mă fac om de radio sau să fiu activ în vreun show tv, nu cred că e genul meu. Dar, cu toate astea, sunt la al doilea proiect de radio și la al treilea de tv. Cred că nu știu să refuz oamenii. Sau, dacă stau bine să mă gândesc, oamenii ăștia de mi-au propus treburile astea, poate știu ei ceva, sau poate nu-s o alegere, ci mai degrabă o lipsă de opțiuni Oricum ar fi, mama mea e fericită că pruncu’ ei e la tv. Tot satul vorbește, unii chiar cu invidie :)
Așa cum i-am promis colegului Dan Izvoreanu, azi o să vorbesc despre ce poți sau ce se mănâncă pe munte, sau când mergi într-o drumeție de o zi. În weekend
Povestea de azi e un fel de jurnal de călătorie, de călătorie pe tărâmul magic temporal aflat între Crăciun și Revelion. Când vorbim despre acest tărâm, vorbim mai mult despre
Ieri a fost Ziua Națională a României! Poate cea mai atipică aniversare, din câte ținem noi minte. Nu a fost paradă, nu au fost pomeni electorale și nu s-au încins
Săptămâna asta s-au născut Rețelele turistice locale– bine, ele s-au născut ca idee mult mai demult, doar că zilele astea s-au lansat oficial. Câte? Toate câte or fi ele și,
Feciorul ăsta și-a luat lumea în cap și a mers acasă la bețivi (în Irlanda) și i-a bătut la o competiție de cocktailuri. Pe toți, mai puțin pe unul, ceea ce e lucru mare. Eu îl știu pentru că mi-e coleg la Charlie și toată-ziua-bună-ziua bocoșim printre pahare și arome ca două babe senile.
În vremurile astea tulburi e destul de complicat să ai niște definiții foarte clare despre ceva, orice. În primul rând pentru că lumea nu e educată, apoi pentru că se
Alexandra e Pinch of Salt, cred că așa i-ar plăcea să o prezint. Printre toate cele, Alexandra organizează o conferință dedicată industriei ospitalității, ceea ce nu-i lucru puțin.
Flaviu este sommelier de bere … noah, cred că cu asta v-am dat gata. Eu îl cunosc de pe vremea când făcea cu Nicu de la Cimbru niște seri gastronomice dedicate asocierilor dintre bere și mâncare.
Răzvan este un one man show, dedicat vinului. Pasiunea lui pentru vin e împletită, la degustări, și cu pasiunea lui pentru muzică. Așa că, nu de puține ori, degustările se transformă într-un fel de Cenaclu Flacăra reinventat.
Găvrilă, pentru că Gabriel Mărginean sună prea mainstream :). Găvrilă e în breasla asta de ceva vreme, multă vreme. Așa că, atunci când are ceva de spus, e bine să ne oprim și să ascultăm cu atenție, poate se prinde ceva și de noi.
Nu aș fi vrut să încep prin a vă spune câtă dreptate am avut cu închiderea restaurantelor, din nou! E destul de nasol să ai dreptate chiar de fiecare dată,
Sergiu e jumătate din Harvester; cealalată jumătate e la muncă. Harvester e un brand de cidru românesc, făcut de feciorii ăștia doi, la Zimbor, deci în proximitate. Ce v-am zis eu că ne merge din ce în ce mai bine!?
Alex face și trăiește, ceea ce nouă, multora, ne-ar plăcea să facem și să trăim. El și-a luat inima în dinți și s-a mutat la țară, acolo unde are și o plantație de coacăze și zmeură, ecologice, nu altfel. Eu de la ei îmi iau fructele pentru gemuri; asta ar trebui să faceți și voi.
Pentru că ne-am trezit din nou în fața aceleiași situații, aș putea foarte simplu să dau copy-paste la textul din primăvară cu privire la închiderea restaurantelor. Doar că toamna nu-i
Nicu are, poate, cel mai fain Food Truck din România, Cimbru Food Truck. Toată lumea îl știe de acolo și îi știe minunata aia de tagliata. Ce nu știe lumea e că Nicu are și multă școală de gastronomie în spate. Și io îs tare mândru că-l cunosc.
Cred că prima dată despre Slow Food am auzit de la Marta. Dacă nu prima dată, sigur a fost una dintre primele persoane cu care am împărtășit aceste idei. Marta deține Slow Food Turda, aci ni, la o aruncătură de băț.
Cu băiatu’ ăsta premiant împart povești despre filme (evident), dar și despre mâncare. Eu sunt cinefil, el e gurmand. Așa să ne ajute ăl’ de sus!
Mai înainte de toate, Paul este prietenul meu, apoi e coleg de breaslă. De multe ori ne-am jucat de-a bucătarii pe la evenimente și câteodată chiar ne-a ieșit :).
Cine nu-l cunoaște pe Ciulea, nu are cultură generală. Ok, poate sunteți nou-veniți în oraș, așa că Ciulea e băiatul ăla cu barbă, care veșnic zâmbește, are o mână plină de brățări și nu găsești o poză cu el în care să nu aibă un pahar de vin în mână. Bine, mai face și festivalul Lolly boom și mai e și Nepotul principal de Crăciun.
Din categoria Ce se mai întâmplă nou prin piață?, azi aș vrea să vorbim puțin despre un festival gastronomic care are loc în două săptămâni, la Sibiu. Nu prea mi-am
…. sau pe scurt Luș, și dacă nici asta nu vă face să tresăriți, atunci vă spun că el e omul cu Street Food festival. Noah, așa. Amu că v-am captat atenția, dați play și enjoy.
Până nu l-am cunoscut pe Norbi, nu am știut că lumea berilor e de fapt un univers. M-am speriat de abisul în fața căruia m-am trezit după 3 ore de vorbit cu el despre bere, dar nu mi-a părut rău. Ba din contră, am mai comandat niște beri :).
Marian Porumb, managerul de la Jaxxx, preparator de licori magice și premiant în ale băuturilor, ne-a vorbit despre toate astea și încă 2-3 lucruri din meseria asta faină.
Cred că d-l. Moldovan este printre puținii clujeni care nu are nevoie de nicio prezentare. Munca și succesul dânsului vorbesc pentru el. Eu am fost tare bucuros când dânsul a acceptat invitația de a vorbi la Varză a la Cluj.
Dacă ar exista un film cu momentul în care m-am întâlnit eu cu Septi, acesta s-ar numi: Povestitorul, afumătoarea și preoteasa, toate documentate de National Geographic. Povestea e lungă și sper să am timp odată să v-o zic. Azi, despre vin o să vorbim cu Septi, care, printre multe altele, este și vicepreședintele OSR-ului.
Aproape toți invitații mei mai au și o poreclă, parcă sunt personaje din basm. Pe a lui Claudiu nu o să v-o spun acum, e de prea multă vreme, pentru că de prea multă vreme ne cunoaștem. Ne cunoaștem de la bloc, dar azi o să povestim amintiri din bucătărie.
Cu Nicu nu se bea șpriț, ci mai degrabă un vin roșu vechi. Vin ce trebe lăsat la decantat și savurat prin toate etapele lui. Așa e și cu Nicu, e cu povești, voie bună, tempo scăzut și …. câteodată se mai lasă și cu cântat.
Noi îl știm de Bobby, de la Roata Făget sau de la Masterchef. De oriunde l-ați cunoaște, cu siguranță știți că-și face treaba bine. Noi, periodic, ne mai găsim în fața unui ceaun, când gătim pe la evenimente.
Cred că acesta o să fie singurul articol în care o să abordez o temă profund socială, apoi o să mă întorc liniștit la poveștile noastre cu vin, bere și
Pe lângă numele de familie, mai avem ceva în comun: amândoi suntem din Maramureș și amândoi suntem de peste deal. Doar că unul e pe o parte a lui, iar celălalt pe cealaltă. Dar azi nu vorbim de geografie, ci de cafeaua de specialitate, pentru că cu asta se ocupă Alin.
Dacă tot am deschis cutia Pandorei și am discutat despre organizare de evenimente, am zis să abordăm un subiect nou, dar totuși cumva apropiat celor despre care am discutat săptămâna
Chiș Paul, sau pe scurt Victor (nu mă întrebați cum de s-a ajuns de la Paul la Victor), este unul dintre acele mistere ale universului. Altfel, Victor este colegul meu și unul dintre cei trei mușchetari ce conduc barul de la Charlie Pub.
Chiar și când nu era oficial, știam cu toții, adică știam cei mai pragmatici dintre noi, că evenimentele de anul ăsta o să fie o amintire ce nu s-a întâmplat
Nu știu cum sunteți voi, dar eu, pe vremea asta, nu prea am timp de nimic pentru că, pe lângă toate celelalte, mai fac ceva. Pun pe iarnă! Da, ați
Cumva, nu știu cum, noi, românii, suntem percepuți ca mari mâncători de carne. Și de către noi înșine, dar și de către celelalte popoare din jur. Sincer, nu știu de
Pentru că nu avea cum să nu vină și ziua asta, am mai scris în rubricile trecute, venea de bună voie sau venea că ne-o ceream noi înapoi cu furcile
Anotimpul renașterii naturii ne-a prins în carantină, așa că acum, când ne-am repornit motoarele aproape la maxim, organismul nostru percepe schimbările destul de nasol; la unii, pare a fi așa-zisa
După Sfintele Sărbători ne trezim cu o altfel de sărbătoare, sărbătoarea risipei alimentare. Sigur că sunt ironic, dar pentru că o respectăm cu sfințenie an de an, sărbătoare de sărbătoare,
Tot cu gândul la voi și la făina voastră am fost zilele astea, zi și noapte. Chiar aș putea zice că din cauza făinii am avut câteva nopți albe. Așa
În încercarea de a sta cât mai informat despre ce se întâmplă zilele astea, am ajuns inevitabil și pe site-uri de știri din Italia. Și pentru că sunt mare fan
Avem, n-avem drojdie, stăm în casă! Statul în casă s-a transformat așa, încet, în ceva chin medieval, un fel de tras pe roată, doar că în fața televizorului, pe canapea,
Azi trebuia să vorbim despre cafea. Cafea de specialitate, cafea de origine și nu numai. Dar pentru că trăim vremuri inedite, era numai firesc să ne oprim și noi din
Berea după vin e un chin. Asta zicea un proverb de cârciumă :). Doar că, proverbul se referea la cosumul berii după vin. Noi, dacă doar discutăm despre ele, nu
Nu puteam trece așa ușor peste capitolul vinuri, nu cu o simplă emisiune, care a fost un fel de preambul. Lumea vinului este mult prea vastă ca să o cuprindem
De cele mai multe ori, experiența culinară dintr-un restaurant este alterată de costul mult prea mare (cel puțin așa ni se pare nouă) al preparatelor sau serviciilor, în general. Text
Nu puteam trece de capitolul restaurante fără să abordăm și problema educației și a comportamentului clienților în restaurante. Noah! de azi înainte nu o să-mi fie ușor să mai ies
Azi vreau să abordez poate cea mai spinoasă problemă când vine vorba de mers la restaurant: bacșișul. Mai controversat decât emisiunile lui Dan Diaconescu și mai tot timpul la limita
Pentru că nu poți păși în anul nou cu promisiuni nerespectate, azi o să vă spun câteva lucruri esențiale despre cum funcționează lumea minunată a meniurilor din restaurante. Text în
M-am gândit că, după ce v-am pus să citiți toate etichetele produselor ce le-ați cumpărat de sărbători -și nu au fost puține- și apoi v-am îmbroboDit cu povești despre porc,
Când în țara ta cea mai bună legumă este porcul, din patriotism local, dar și din alte considerente, pur și simplu nu poți să te aliniezi modelor alimentare care ne