Mai bine zis, harta celor ce conservă mâncare, dar merge și așa, miercurea e zi grea, deci ne e permis orice. Dacă săptămâna trecută am vorbit depre făuritori de brânză, săptămâna asta o să vorbim de cei ce pun pe iarnă, cum ar zice bunica. De la dulceață și siropuri la sosuri și zacuști, dar

Acum ceva vreme, la un târg internațional, un francez ne-a spus că noi românii facem brânză bună, dar nu prea avem răbdare să o maturăm. Omul avea dreptate, chiar facem brânză bună, din materie prima de calitate și da, chiar nu prea am învechit-o de-a lungul timpului.

Azi, după ce termin textul ăsta, dau o fugă până la mall, unde în parcare am întâlnire cu un mic producător local din Baia Mare. Ce-mi trebuie mie tocmai de la Baia Mare? Pireu de castane, nu piure, ci pireu, așa-i zicem noi la Baia Mare, așa cum zicem ”cafia” cu ”i” și ”presou” în

Lucrez cu și pentru producătorii locali de cel puțin 10 ani, cam de când mi s-a fixat în cap ideea că e mai bine cu ei decât cu supermarketurile, de când am înțeles că, dacă mai vreau să am parte de gustul copilăriei, micii producători din mediul rural nu trebuie să moară. Continuarea : Felia

Postul Crăciunului vine pe furiș, exact ca factură la utilități, niciodată nu ești pe deplin pregătit pentru treaba asta.

Cumva, cumva s-a mai strecurat și proiectul ăsta în viața mea. Așa că, o dată pe săptămână, mai exact vinerea, eu și Patricia Rusu, colega mea, o să vă gătim câte o rețetă cât se poate de gustoasă, dar și sănătoasă. La Prima TV, în cadrul emisiunii Focul la prima oră.

O glumă veche, dar cumva atât de actuală, circulă în zona Balcanilor și ea sună cam așa: –          Care sunt așteptările părinților balcanici vizavi de meseriile ce vor să le aleagă copiii lor, tot balcanici? –          Pe locul 1 se află meseria de avocat, pe al doilea,

De obicei, sau mai bine zis aproape de fiecare dată, scriu despre un subiect extrem de prezent în activitatea mea. Săptămâna trecută am scris despre ceea ce studiam în momentul respectiv, acum câteva săptămâni despre ce mă frământa atunci șamd.

De o săptămână stau fără televizor și internet, seara când ajung acasă. Fac asta din mai multe motive, iar unul dintre ele ar fi să mă deconectez și să fac sleepwash, sau ceva de genul ăsta îi spune chestiei ăleia prin care te pregătești de un somn lin fără să-ți bombardezi neuronii cu 5 minute

De-a lungul existenței noastre, sau a mea, cel puțin, am avut ocazia să experimentăm prin intermediul filmelor, poveștilor, dar și documentarelor, ceea ce înseamnă viața în sălbăticie, sau cel puțin pe la marginea pădurii. Fie că vorbim de Cartea junglei, unde feciorul ăla este mentorat de urs să fure mierea de la albinele sălbatice și

S-a înființat HORA!!! Și aici nu mă refer la Hora Unirii, ci la Organizația Patronală a Horeca Cluj. Această asociație are o soră mai mare la București, soră cu care vor colabora îndeaproape, lucru bun, zic eu, mai ales că cei de la capitală vin cu multă experiență. Membrii fondatori nu sunt puțini și nici

Cu permisiunea dumneavoastră, mi-am luat o scurtă pauză de câteva săptămâni. Bine, cu permisiunea dumneavoastră și cea a lui Dan, știe el care. Și, sincer să fiu, nu prea pot zice că m-am întors încărcat de povești noi sau că mi-am pregătit temele foarte bine- cred că nu s-a schimbat nimic de când eram la

Săptămâna asta am trăit ultimul, și poate cel mai nesimțit, episod din serialul: cum să îngropi o industrie în 3 pași simpli. Despre cât de puțin interesate sunt autoritățile despre soarta sectorului HoReCa și a angajaților ce prestează și-și câștigă o pâine de acolo, am mai vorbit, și nu puțin. Am stabilit de ceva vreme

Nu demult am avut ceva treabă prin Florești, lucru rar, de altfel. Și uite așa cum îmi căutam eu adresa la care trebuia să ajung, pe niște străduțe întortochiate, am văzut într-o parcare multă lume adunată ca la bâlci, cu marfă de vânzare și cu portbagajele deschise. Am fost chiar intrigat, sau aproape, pentru că,

Azi m-am trezit cu un gând: Cât de digitalizați suntem în orașul numit Silicon Valley de România? Cât de digitalizați suntem noi cei din industria Horeca? Că la cât de adâncă e rana lăsată de pandemie în industria asta, un an numai și numai aici o să-mi fie gândurile și nu la alte domenii, fără

Cum stau cu dieta? Bine! Mulțumesc mult pentru întrebare. Chiar stau bine, am slăbit 2 kg, ceea ce vă doresc și dumneavoastră, dacă este cazul.

When dreams come true….             Asta, într-o lume ideală, trebuia să fie o poveste care are o morală la final. Dar pentru că este destul de banală, o să fie doar o simplă relatare a unei situații foarte des întâlnită. Însă cum mie abia acum mi se întâmplă pentru prima dată și cum scrierile astea

Așa cum i-am promis colegului Dan Izvoreanu, azi o să vorbesc despre ce poți sau ce se mănâncă pe munte, sau când mergi într-o drumeție de o zi. În weekend am dat o tură pe un traseu de aproximativ 3 ore; e a doua oară anul ăsta când merg într-o drumeție mai serioasă.

Povestea de azi e un fel de jurnal de călătorie, de călătorie pe tărâmul magic temporal aflat între Crăciun și Revelion. Când vorbim despre acest tărâm, vorbim mai mult despre temporalitatea lui decât despre spațiul în care se află. Componenta spațiu a acestui tărâm magic este destul de simplă, mai exact este spațiul dintre fotoliul

Ieri a fost Ziua Națională a României! Poate cea mai atipică aniversare, din câte ținem noi minte. Nu a fost paradă, nu au fost pomeni electorale și nu s-au încins grătarele cu mici și ceaunele cu fasole și ciolan. Ce să zic? O tragedie națională, nu alta! Celor ce plâng în hohote și-și șterg lacrimile

Săptămâna asta s-au născut Rețelele turistice locale– bine, ele s-au născut ca idee mult mai demult, doar că zilele astea s-au lansat oficial. Câte? Toate câte or fi ele și, pe deasupra, aproape simultan.

Feciorul ăsta și-a luat lumea în cap și a mers acasă la bețivi (în Irlanda) și i-a bătut la o competiție de cocktailuri. Pe toți, mai puțin pe unul, ceea ce e lucru mare. Eu îl știu pentru că mi-e coleg la Charlie și toată-ziua-bună-ziua bocoșim printre pahare și arome ca două babe senile.

În vremurile astea tulburi e destul de complicat să ai niște definiții foarte clare despre ceva, orice. În primul rând pentru că lumea nu e educată, apoi pentru că se folosesc tot felul de termeni din alte limbi și nu prea mai înțelegi nimic.

Alexandra e Pinch of Salt, cred că așa i-ar plăcea să o prezint. Printre toate cele, Alexandra organizează o conferință dedicată industriei ospitalității, ceea ce nu-i lucru puțin.

Flaviu este sommelier de bere … noah, cred că cu asta v-am dat gata. Eu îl cunosc de pe vremea când făcea cu Nicu de la Cimbru niște seri gastronomice dedicate asocierilor dintre bere și mâncare.

Răzvan este un one man show, dedicat vinului. Pasiunea lui pentru vin e împletită, la degustări, și cu pasiunea lui pentru muzică. Așa că, nu de puține ori, degustările se transformă într-un fel de Cenaclu Flacăra reinventat.

Găvrilă, pentru că Gabriel Mărginean sună prea mainstream :). Găvrilă e în breasla asta de ceva vreme, multă vreme. Așa că, atunci când are ceva de spus, e bine să ne oprim și să ascultăm cu atenție, poate se prinde ceva și de noi.

Nu aș fi vrut să încep prin a vă spune câtă dreptate am avut cu închiderea restaurantelor, din nou! E destul de nasol să ai dreptate chiar de fiecare dată, bine, mai puțin acasă, acolo soția are dreptate de fiecare dată :). Dar să trecem decent peste acest aspect, sunt și alte lucruri urgente despre

Sergiu e jumătate din Harvester; cealalată jumătate e la muncă. Harvester e un brand de cidru românesc, făcut de feciorii ăștia doi, la Zimbor, deci în proximitate. Ce v-am zis eu că ne merge din ce în ce mai bine!?

Alex face și trăiește, ceea ce nouă, multora, ne-ar plăcea să facem și să trăim. El și-a luat inima în dinți și s-a mutat la țară, acolo unde are și o plantație de coacăze și zmeură, ecologice, nu altfel. Eu de la ei îmi iau fructele pentru gemuri; asta ar trebui să faceți și voi.

Pentru că ne-am trezit din nou în fața aceleiași situații, aș putea foarte simplu să dau copy-paste la textul din primăvară cu privire la închiderea restaurantelor. Doar că toamna nu-i ca primăvara și, conform spuselor lui Heraclitus: „Un bărbat nu intră niciodată de două ori în același râu, pentru că nu mai e același râu

Nicu are, poate, cel mai fain Food Truck din România, Cimbru Food Truck. Toată lumea îl știe de acolo și îi știe minunata aia de tagliata. Ce nu știe lumea e că Nicu are și multă școală de gastronomie în spate. Și io îs tare mândru că-l cunosc.

Cred că prima dată despre Slow Food am auzit de la Marta. Dacă nu prima dată, sigur a fost una dintre primele persoane cu care am împărtășit aceste idei. Marta deține Slow Food Turda, aci ni, la o aruncătură de băț.

Cu băiatu’ ăsta premiant împart povești despre filme (evident), dar și despre mâncare. Eu sunt cinefil, el e gurmand. Așa să ne ajute ăl’ de sus!

Mai înainte de toate, Paul este prietenul meu, apoi e coleg de breaslă. De multe ori ne-am jucat de-a bucătarii pe la evenimente și câteodată chiar ne-a ieșit :).

Cine nu-l cunoaște pe Ciulea, nu are cultură generală. Ok, poate sunteți nou-veniți în oraș, așa că Ciulea e băiatul ăla cu barbă, care veșnic zâmbește, are o mână plină de brățări și nu găsești o poză cu el în care să nu aibă un pahar de vin în mână. Bine, mai face și festivalul Lolly boom și mai e și Nepotul principal de Crăciun.

Din categoria Ce se mai întâmplă nou prin piață?, azi aș vrea să vorbim puțin despre un festival gastronomic care are loc în două săptămâni, la Sibiu. Nu prea mi-am propus ca pastila asta să fie un fel de newsletter sau program de activități diverse, doar că despre festivalul ăsta tot am vrut să vorbesc

…. sau pe scurt Luș, și dacă nici asta nu vă face să tresăriți, atunci vă spun că el e omul cu Street Food festival. Noah, așa. Amu că v-am captat atenția, dați play și enjoy.

Până nu l-am cunoscut pe Norbi, nu am știut că lumea berilor e de fapt un univers. M-am speriat de abisul în fața căruia m-am trezit după 3 ore de vorbit cu el despre bere, dar nu mi-a părut rău. Ba din contră, am mai comandat niște beri :).

Marian Porumb, managerul de la Jaxxx, preparator de licori magice și premiant în ale băuturilor, ne-a vorbit despre toate astea și încă 2-3 lucruri din meseria asta faină.

Cred că d-l. Moldovan este printre puținii clujeni care nu are nevoie de nicio prezentare. Munca și succesul dânsului vorbesc pentru el. Eu am fost tare bucuros când dânsul a acceptat invitația de a vorbi la Varză a la Cluj.

Dacă ar exista un film cu momentul în care m-am întâlnit eu cu Septi, acesta s-ar numi: Povestitorul, afumătoarea și preoteasa, toate documentate de National Geographic. Povestea e lungă și sper să am timp odată să v-o zic. Azi, despre vin o să vorbim cu Septi, care, printre multe altele, este și vicepreședintele OSR-ului.

Aproape toți invitații mei mai au și o poreclă, parcă sunt personaje din basm. Pe a lui Claudiu nu o să v-o spun acum, e de prea multă vreme, pentru că de prea multă vreme ne cunoaștem. Ne cunoaștem de la bloc, dar azi o să povestim amintiri din bucătărie.

Cu Nicu nu se bea șpriț, ci mai degrabă un vin roșu vechi. Vin ce trebe lăsat la decantat și savurat prin toate etapele lui. Așa e și cu Nicu, e cu povești, voie bună, tempo scăzut și …. câteodată se mai lasă și cu cântat.

Noi îl știm de Bobby, de la Roata Făget sau de la Masterchef. De oriunde l-ați cunoaște, cu siguranță știți că-și face treaba bine. Noi, periodic, ne mai găsim în fața unui ceaun, când gătim pe la evenimente.