S-au închis piețele … din nou!!!
Primul meu instinct, dar cred că și al altor mulți cetățeni, a fost unul de frustrare și prima întrebare a venit firesc: de ce se închid piețele și nu supermarketurile? Evident că am dat vina pe Oculta Mondială și pe dorința lor de a încheia cât mai repede socotelile cu babele ce vând pătrunjel la fir prin piețe, concurența lor cea mai dură, de altfel.
Apoi am stat și am încercat să analizez puțin problema și, așa, în 2-3 mișcări, astea mi-au trecut prin cap :
1. Poate cel mai problematic lucru la piețe e lipsa digitalizării plăților, totul e cash și așa intri în contact cu catralioane de microbi de pe bani, iar dacă ești mai panicat de situația asta, cel puțin supermarketul îți oferă confortul plății cu cardul, deci evitarea cash/microbi flow-ului.
2. Normele sanitar-veterinare sunt mult mai draconice pentru supermarketuri decât pentru piețe, deci și aici primești confort, tu și și autoritățile.
3. Detergenții, dezinfectanții și toate celelalte minuni ce te salvează de dușmanii invizibili sunt achiziționate de la comercianți autorizați care vând acest tip de consumabile dedicate segmentului HORECA și al alimentației publice- pe când în wc-urile piețelor găsești tot felul de substanțe diluate pe post de dezinfectanți sau săpun.
4. Personalul/ vânzătorii cu care intri în contact sunt de zeci de ori mai mulți, deci mai multe șanse de infectare. În piață câte produse vrei să cumperi, atâția vânzători, pe când în supermarket te întâlnești cu maxim 2-3.
5. Lipsa ventilației și a circulării aerului, lipsa unui flux decent de aprovizionare, lipsa unui flux decent de eliminare a deșeurilor, toate astea înclină balanța în favoarea supermarketului.
6. Și ultima, dar poate cea mai importantă, e densitatea supermarketurilor: acuma găsești câte unul la fiecare colț de bloc, lucru care duce la o densitate mai mică de vizitatori spre deosebire de piețe. Acestea deservesc un cartier întreg, dacă nu mai multe.
Ok, concluziile astea sunt la mintea cocoșului, spune o vorbă de la noi, și, evident, ele reprezintă efectul. Dar care să fie cauza?
Tot la o foarte scurtă radiografie, dar bazat pe o experiență destul de îndelungată în relația cu micul producător și autoritățile române și nu numai, pot să vă zic următoarele:
1. Cel mai mare vinovat e cetățeanul, cetățeanul ăla comod care a renunțat la mersul la piață pentru că e mult mai comod să mergi la supermarket. Cetățeanul ăla care se tot plânge că nu mănâncă sănătos și că e supraponderal, dar dă vina pe lipsa spațiilor de parcare și pe lipsa varietății de alimente dintr-o piață de cartier. Tot cetățeanul ăsta se plânge de lipsa informării legate de prețuri, de calitatea, câteodată îndoielnică, a provenienței produselor, pe când în supermarket scrie clar că e din import și oricum arată toate la fel.
2. Dar nu toate astea mă deranjează la cetățean, cel mai tare mă deranjează că nu se informează suficient, el având la dispoziție cele mai avansate tehnologii; mă deranjează că nu se revoltă, că nu se ia de guler cu autoritățile și nu își cere drepturile la un trai sănătos și decent precum restul cetățenilor europeni. Mă deranjează lejeritatea cu care înghite mizerii, atât pe acelea din supermarket, cât și pe acelea servite de administrație.
Apoi, cred că autoritățile pur și simplu sunt total incompetente, pornind de la primăriile de sat, sector și până la cei din guvernare. Cred că fiind niște copii de țărani care și-au rupt spatele cu munca la câmp zeci de ani, ca mai apoi să fie duși cu forța la oraș și transformați în proletari și intelectuali de paie, au înțeles că orice lucru le ușurează existența e o binecuvântare trimisă de Dumnezeu prin intermediul tehnologiei și astfel niciodată, dar niciodată, nu și-au pus problema că dezrădăcinarea asta nu e un lucru în totalitate benefic.
Ușurința cu care se dezic sau refuză să vadă și probleme pe termen lung în soluțiile pe termen scurt oferite de industria supermarketurilor mă sperie pur și simplu. În zilele noastre, când țelurile țărilor civilizare sunt să devină din ce în ce mai verzi și mai sustenabile, când există subvenții pentru orice producție ce are caracter de patrimoniu gastronomic local, ei, autoritățile române, subminează și desconsideră orice fărâmă rămasă din patrimoniul nostru gastronomic, de parcă cu cât ar dispărea mai repede, cu atât mai repede și-ar întări lor statutul de orășeni intelectuli, care nu au avut niciodată familii la sate.