Bodegă pe malul mării

Pe la sfârșitul anului 2009 am ajuns și aici, eram doar în trecere. Vremea, mirosul de mare dar și bodega mi-au dat un sentiment de deja vu. Apoi mi-am amintit. Cu exact 10 ani înainte, am mai stat față în față cu marea asta și i-am respirat aerul vreo lună. Altă viață, altă poveste.

De câte ori am zăbovit pe afară mai multicel, de atâtea ori mi s-a schimbat puțin perspectiva asupra vieții. Vizita de lucru la liceul hotelier din Bethune cred că intră în top 5 situații de acest fel. Am vizitat, am studiat modelul educațional francez și, evident, am mâncat bine de tot. Cu toate că după-amiaza la Les Flobards a fost poate cea mai puțin gastronomică, am rămas cu o amintire plăcută, pentru că îmi amintise de altă experiență în Franța și pentru că, acum, îmi rezonează cu alte emoții culinare trăite pe partea cealaltă de canal.

Cam așa arată un loc de luat masa în nordul cel mai nord al Franței, un fel de Beyond the wall al zilelor noastre :). În zona asta am făcut o vizită la un alt liceu, unde am analizat un alt fel de model educațional sustenabil. Apoi, pe un frig de-ți tăia fața, ne-am decis să vizităm plaja. După 2-3 cadre și selfie-uri (nu cred că se numeau așa pe atunci) frigul, dar și foamea, ne-au alungat în restaurant.

În nordul Franței, pe coastă, până jos de tot, nu prea poți să nu comanzi midii și alte tipuri de scoici, fie ele crude, marinate sau înăbușite. Așa că, evident, ne-am trezit în fața noastră cu oala de midii și niște pahare de vin. Nu știu dacă frigul, foamea sau ce o mai putut fi, dar aici am trăit cu impresia că am mâncat cele mai bune midii de până atunci- de până atunci sigur. Pentru că acum știu un alt loc cu cele mai bune midii din lume, dar despre el, altă dată.

La urmă, un moelleux au chocolat, o cafea și o țigară. Je ne regrette rien !!!

FII SOCIAL!