Reguli și (ne)reguli de băut vin

De cele mai multe ori am băut vin conform regulilor: vin alb la pește, vin roșu la carne roșie și, din când în când, un rose cu care " swing both sides" .

Aha! am uitat să precizez: beau numai vin, aproape nimic altceva, cu toate că sunt din Maramureș unde pălinca-i sfântă!!! Și vinul îl beau corect, fără să-l îndoi în vreun fel, fără să fumez când beau vin, fără gălăgie și, aproape întotdeauna, în compania oamenilor dragi mie. De cele mai multe ori lângă o mâncare corectă și ca mod de gătire dar și ca asociere cu vinul din pahar, dar nu am respectat niciodată cu sfințenie regula culorilor. Ocazional am mai scăpat un vin alb lângă o vită și, nu de puține ori, unul roșu lângă o porție mare de fructe de mare :). Cunoștințele mele cu privire la asocieri sunt pe undeva ca mersul pe bicicletă și regulile de circulație: știi cât să nu te calce mașina, dar nu destul încât să-ți iei permisul :).  Îmi aduc aminte că, nu demult, un prieten sommelier avea o dilemă legată de un anume preparat: Surf  ‘n’ turf. Acest preparat este o creație americană și combină cam ce-i mai bun la ei și nu numai: carnea de vită și homarul/crevetele.  Răsfoind cărțile de gen din Franța, am găsit de cele mai multe ori păreri negative vizavi de această creație americană- conservatorismul francez dezaprobă radical fusion-ul cosmopolit american. Așa că, împreună cu colegul sommelier, am hotărât totuși să așezăm un vin roșu lângă acest preparat (decizia evidentă, cred) deoarece din punct de vedere cantitativ preparatul era dominat de carnea roșie. Mai târziu am dezbătut aceeași problemă cu încă câțiva distinși domni sommelieri și concluzia a fost “mas o menos” aceeași, până într-o zi când unul mi-a ținut o teorie vizavi de plăcerea personală și de plăcerea de dincolo de limitele și regulile impuse, și a trebuit să-i dau dreptate și lui și americanilor: Surf ‘n’ Turf o fi o mizerie din punctul de vedere al conservatorismului culinar francez, dar pentru consumatorii fideli este un superlativ prin ceea ce adună în farfurie.  Până la urmă este o blasfemie să pui parmezan sau pecorino pe pastele cu fructe de mare… dar cu toate acestea este un păcat pe care mi l-am asumat cu o plăcere absolută.

                Așa că, de atunci, m-am decis să mă aventurez pe tărâmul asocierilor interzise și să experimentez puțin “amestecând culorile”, dar mai ales temperaturile. Ceea ce a ieșit și iese vă doresc și dumneavoastră.

                Că sunteți la restaurant sau acasă, consumați un pahar de vin la masă, este important.  Să nu creadă cumva friptura că a fost mâncată de un câine, așa ne sfătuia Păstorel Teodoreanu.

FII SOCIAL!

Share on facebook
Share on whatsapp

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *