În luna decembrie a lui 2013, la un an și ceva după ce mi-am încheiat sejurul de un an din Bistrița, m-am întors pentru o peripeție culinară în mai multe episoade. De vină a fost băutura și faptul că, fiind un oraș mic, în perioada aceea de un an cât am lucrat la Hotelul Metropolis, au apărut tot felul de povești și mituri despre bucătarul de acolo, care nu o dată, le-a făcut învârtite (sushi pentru cunoscători) celor mai rafinați și selecți cetățeni ai urbei.
Așa că, într-o seară de toamnă, la un pahar de vin, am avut „onoarea” să cunosc elita orașului: băieții și fetili mondeni și mondene.
Din vorbă în vorbă oamenii au concluzionat că eu sunt bucătarul ăla cu învârtitele și că, în consecință, eu sunt omul potrivit să le propun un meniu și să le deschid locația. Fiind cu programul foarte încărcat și nedorind musai să mă întorc la Bistrița, am ezitat, apoi ne-am tot tatonat și am stabilit că, atunci când îmi termin treaba la Baia Mare, pot să vin să stau o lună, doar că era luna decembrie și mai degrabă mi-ar fi plăcut să fiu acasă.
În fine, la începutul lui decembrie mi-am început treaba la Rapsodia, unde totul trebuia să fie „Artă și rafinament”. Complicat când vrei și restaurant, vrei și galerie de artă, vrei și să restaurezi capodopere în timp ce decantezi cele mai bune vinuri cu o mână, în timp ce cu cealaltă desfaci stridii bretone. Așa am început, cu de toate pentru toți; singura ideea era ca totul să fie super high class.
Vreo 2 săptămâni am făcut propuneri, probe și degustări. Apoi, cumva, am reușit să scriem un meniu, pe care oricum apoi l-am mai modificat de vreo 10 ori. Chiar și așa, am reușit să strecurăm câteva rețete din ingrediente locale, pentru că altfel totul a fost ton roșu și fructe de mare. Nu zic cu răutate, pentru că erau bune, doar le-am făcut eu :), doar că era evident că mi-ar fi plăcut să cuprindem cât mai mult terrior de Bistrița în acel meniu.
Păstrăvii, sturionul și crapii i-am avut de la o păstrăvărie din zonă, apoi cel mai mândru am fost când am găsit o stână la câțiva km de oraș, de unde am tot luat oi pentru cotlet și pentru niște minuni de burgeri de oaie cu brânză de bărbânță.
Unii ar zice că meniul ar fi dezechilibrat de la atâta oaie, eu le-aș răspunde că nu au văzut pagina cu pește și fructe de mare :). De acolo mai am pozele astea:
Tot aici am primit cele mai frumoase aprecieri de la un client care a mâncat berbecuț și a spus că niciodată în vița lui nu a mai mâncat berbecuț așa bun. Eu l-am întrebat ce l-a impresionat așa tare. Iar el mi-a spus că faptul că nu avea gust de berbecuț l-a impresionat, el nefiind un pasionat al acestui tip de carne. Eu mi-am cerut scuze pentru că am greșit preparatul, i-am spus că nu asta am dorit, au contraire, îmi doream ca berbecuțul să aibă gust de berbecuț :). Și, oricât am dezbătut, nu am reușit să-l conving să mănânce carne de berbecuț de dragul gustului și nici el nu m-a convins pe mine că berbecuțul trebuie să aibă gust de orice altceva decât de berbecuț. Bine, asta e valabil atunci când nu greșești 🙂
